Beta 2.0
Archive for November, 2009
Pierdut echilibru. Îl declar nul.
Nov 29th
Mi-am deschis ochii și prin ei au evadat mințile mele. Au fugit să caute ceva ce-mi lipsește, și m-au lăsat singură, pentru doar o clipă. Atunci, cineva mi-a furat echilibrul, și am căzut în genunchi. Iar acel cineva are acum 2 echilibre, care se anulează între ele. Și-a dat seama de asta, și l-a aruncat pe al meu undeva departe, unde să nu îl mai găsească nimeni.
De fapt, luați-l! Nu-l mai vreau! E al vostru, faceți ce vreți cu el!
De aici de jos, se văd altfel lucrurile. Sunt mai urâte, dar le văd exact așa cum sunt ele. Fără acoperișuri scumpe, plouă în ele. Fără pălării, au părul murdar. Dar fără nori, pot să văd soarele din când în când, și mă mulțumesc cu atât.
Fără echilibru pot să dansez cu pașii mei, nu cu ai lor. Pot să fac câți pași vreau eu, în ce direcție mă duc ei. De ce să merg tot înainte sau înapoi? Poate vreau să rămân locului, să treacă totul pe lângă mine. Și să se oprească cineva din când în când să le arăt părul murdar și ploaia din sufletele fără acoperișuri.
Acoustic live night @Fantasy
Nov 26th
Vă invit sâmbătă, 28 noiembrie, de la ora 8 jumate – 9, în Fantasy (Samuil Micu nr.15 A, Cj), la o seară de cântări live, acustice, și de bun gust! Folk, indie, creații și coveruri, stabilim noi ce și cum, voi veniți doar!
Încă nu știu dacă va fi intrare, dar rămâneți pe fază! INTRARE MOKA!
Cronică Bistrița Folk! (din punctul meu de vedere :))
Nov 24th
Mi-am scos cât am putut din grădina de zarzavaturi dintr-un anumit loc și am participat pentru prima dată singură la un festival național de creație folk pentru tineret: Bistrița Folk.
Țin să anunț pe această cale că eu până la ora 9, seara dinainte, încă nu aveam chitară cu care să particip, deși vineri dimineața la 7 aveam cursă de microbus spre Bistrița. Eram dispusă să merg acolo fluierând, și să apelez la mila concurenței 
. Totuși, există și oameni buni pe această lume, iar după 3 ore de dat telefoane care începeau cu “Salut! Scuze de deranj dar… mâine plec la Bistrița și nu am chitară! Mă poți ajuta?”, am dat de cine trebuie. Pe această cale doresc să-i mulțumesc lui Vlad Chertes, care mi-a pus în brațe cea mai tare chitară Tenson.
Cu o seară înainte am dat o tură până în Irish&Music Pub, la concertul Poesis, iar la pauză m-am trezit că urlă Mishu “Treci pe scenă!”. Am transpirat toată, m-am dus. La final, am fost felicitată de Marius Bațu și de Eugen Baboi, și împreună Poesis. M-am gândit că… hai că se poate!
La 7 am fugit singură în lume cu chitara (altuia) în spate și un troler după mine. La 7:15 m-am suit pe microbus, fără rezervare, dar m-am liniștit când am văzut că urcă din ce în ce mai mulți tineri cu chitarele în spate. Am cunoscut-o apoi pe Adriana Andreica cu care am stat de povești toată ziua. Drumul a fost lung, era mult prea dimineață și cafeaua inexistentă. A trecut totuși mai repede decât mă așteptam.
La ora 11 eram peste 27 de concurenți la preselecție. Vali Șerban ne-a “încurajat” și mai tare când ne-a spus că suntem prea mulți și că jurizarea va fi “puțin” mai dură. Dar norocul a fost de partea mea, cu toate că eram mai agitată decât un Pepsi pe scenă, și am salutat juriul cu “Bună seara!” la 11 dimineața ) . Trecusem de primul hop!
Apoi, fuguța cu viteza luminii la masă, întors la probă de sunet, teleportat la cazare, făcut power-shower, cules pe Șefa de la FolkBlog, furat de la ea cercei norocoși și întors la Casa de Cultură din Bistrița. Și pe cine găsesc? Pe Mishu Călian cu tot cu Band-ul, pe Ionuț Mangu, și restul echipei FolkBlog. Și cam atât cunoșteam eu
În jurul orei 6 a început concursul. Eu am extras numărul 6. Ne-am dus cu toții în spatele scenei. Ca să scap de emoții, am început să dansez singură de nebună pe piesele celorlalți. Și a funcționat. I-am chemat repde pe Mishu și gașca, doar n-au venit din Cluj să mă rateze pe mine ) , eu eram următoarea. A venit rândul meu și m-am așezat frumos, mi-am pus repede fițuica pe jos (știam versurile, vroiam doar siguranță). Apoi mi-am dat seama că reflectoarele erau mult prea puternice să văd publicul. Și a fost bine așa. Am inhalat o gură bună de aer, am închis ochii și am dat ce-a fost mai bun din mine: Separat împreună și Fluturi de negru, nu mai știu ordinea lor, nu m-am mai gândit la asta. M-am concentrat numai pe simțurile mele. Din păcate nu am filmări cu mine, dar dacă are unul din voi dau o bere în schimbul lor . Cu toți ceilalți găsiți filmări pe gugăl.
A sunat perfect! Apoi Ionuț Mangu a făcut publicul să aplaude pe ritmul pieselor sale. Mishu Călian Band a deschis prima seară de recitaluri.
Din acel moment, Mishu m-a felicitat într-una După ce a plecat, m-a felicitat prin SMS ). Mulțumesc Mishule! Să știi că m-ai ajutat mai mult decât ai crede!
În noaptea aceea am dormit ca un prunc. Ca norocul, Clujul a avut reprezentanți suficienți încât să umple o cameră de 7 paturi, unde am fost cazați “cu apă caldă” , la căminul Sfânta Maria din Bistrița.
Ne-am plimbat a doua zi prin Bistrița, cele 4 străzi pe care le cunoșteam fără să ne pierdem. La 4 am fost chemați de urgență la o pizza de către prezentatoarea evenimentului, Elena Kuji. A scris niște versuri și am pus la cale o mică surpriză pentru organizatorul evenimentului, Florin Săsărman. Din păcate, timpul scurt nu ne-a permis decât să le punem pe muzica uneia dintre cele mai faimoase piese folk românești. În final a ieșit chestia asta :
Dar înainte de asta, premierea.
- Trofeul festivalului “Bistriţa Folk”: Grupul “Noi” (Iulia Mitrea și Tituş Constantin Cojocaru, din Câmpina)
- Locul I: Soliști: Ionuţ Mangu (Cluj-Napoca, wooohooo )
Grupuri: Grupul “K-Noi” (Florin Borzoş și Dani Năsăudean, din Bistriţa-Năsăud)
- Locul II: – Vasile Bancea (Bistriţa-Năsăud)
- Locul III: – Mirona Pascu (Cluj-Napoca,, Aaaaaaaaaaaaa!!! )
- Premiul special al juriului: – Grupul „Alergic” (Sebeş)
Da. Am luat premiul 3 ). Mi-am auzit numele, m-am dus pe scenă, am dat mâna cu lumea. Am văzut ce scrie pe diplomă doar după ce m-am întors în culise. AM LUAT PREMIUL 3!!! Nu mi-a venit să cred.
Noaptea respectivă a fost grea… Am ieșit cu niște prieteni din Cluj care au fost acasă în Bistrița. După mici plimbări diverse am ajuns întrun local foarte asemănător cu Janisu’ nost’ drag, numai că se numea Any Time. Acolo ne-am strâns câțiva dintre participanți, unii ne-am urcat și pe scenă. Acolo am constatat că emoțiile mele s-au despărțit de mine. M-am simțit excelent pe scenă! Iar sunetul a fost atât de clar…
Dimineața m-am trezit cumva. Mi-am strâns jucăriile și am plecat spre Cluj. Pe drum, evident, am luat somn instant.
Ei bine, cam atât! Deocamdată. Aștept totuși niște poze și clipuri dacă are cineva pe mironeasca@gmail.com . După ce le primesc, vi le arăt și vouă!
Cântare ad-hoc la 9!
Nov 18th
Vă aștept la 9 în Campus Pub (Clinicilor, colț cu Piezișa) la seara amatoricească. O să amatoresc și piesa cu care merg la Bistrița la festival: “Fluturi de negru”.
INTRARE MOKA! Vă aștept cu drag
Sunt oarbă!
Nov 15th
M-am schimbat. Sunt un alt om. Nu mi-am plăcut la început, nu mă vedeam. Am sunat la mecanic să mă repare. Am fost la doctor să mă facă bine. Am rugat strugurii să ma ajute… Am încercat să mă schimb înapoi în mine, dar a fost deja prea târziu. Sunt un alt eu.
Nu iubeam ploaia, pentru că nu știu să înot. Nu auzeam altă muzică decât glasul tău, dar, de atunci ascult atentă orice sunet, îmi vreau glasul înapoi. Glasul meu care știa cum să râdă, cum să plângă sau cum să te facă pe tine să îl asculți. Acum e doar tăcere. Soarele nu îmi mai zâmbește, în schimb îmi arată dinții printr-un zâmbet tâmp.
Nu mai știu cum să mă plimb, pentru că picioarele mă aleargă mereu, în încercarea de a fugi de mine. Sau de tine. Nu mai vedeam, pentru că îmi era frică să mă privesc.
Nu mi-am plăcut deloc. Până acum.
Acum, iubesc ploaia. Acum, ploaia cântă în duet cu mine, îmi zâmbește și mă atinge ușor pe față. Ploaia mă sărută când zâmbesc și mă ascunde când plâng. Ploaia mă adoarme și mă ghidează.
Alerg pentru că timpul trece, și sunt atâtea de făcut! Și mă plouă. Alerg cu ochii închiși. Am orbit. Nu vreau să mai văd nimic… Acum doar simt. Nu te simt pe tine! Mă simt pe mine. Acum simt doar ce-mi convine…
Orice șut în fund e un zbor înainte
Nov 5th
Da, știu, era pas înainte, dar eu vreau să zbor! Bine?!
Noutăți:
- Rog cei 2 cititori fideli să își introducă mail-ul în dreapta paginii pentru a primi post-urile pe mail, să nu mai fie nevoit să tot intre pe blog, pentru că voi scrie mai rar, dar mai bine, cel puțin așa sper.
- Voi participa la Festivalul Național concurs pentru tineret “Bistrița Folk”, care va avea loc in 20-21 noiembrie la Centrul Cultural Municipal “George Coşbuc” din Bistriţa. Așa că dacă este vreunul din voi prin preajmă, va invit cu drag la un spectacol frumos, și să-mi țineți pumnii.
Ca să vă lămuresc puțin despre cum stau lucrurile în ceea ce mă privește, ei bine, s-a dus totul pe apa sâmbetei. După ce mi-am stors creierii, am găsit cel mai bun remediu existent: muzica. Am regăsit muzica în adevăratul sens al cuvântului. Și pentru că nu mai am nici chitarist, și nici nu-mi găsesc de ceva vreme (dar dacă dorește cineva să mă ajute în privința asta, trimiteți un mail), am prins un curaj dus la extreme și m-am hotărât să încerc să o iau încet pe cont propriu.
Nu mi-a plăcut niciodată pe scenă. Ciudat, având în vedere că fac chestia asta de mai bine de 3 ani încoace, dar de fiecare dată când ajung în fața mulțimii, îmi iau foc urechile și tremur toată. M-am gândit totuși că așa nu se mai poate! VREAU să pot, și TREBUIE să pot. Și mă voi apuca serios de muncă.
Până pe 16 noiembrie va fi gata cea de-a 2-a compoziție proprie, prima fiind “Separat împreună”, și cu acestea două și o chitară fug singură în lume la festival. Pentru prima dată, singură.
Mă îngrop în muzică, în studiu și câteodată într-un pahar de vin bun la un concert folk cu noii mei colegi, care sunt cei mai tari oameni de care am putut sa am vreodată noroc!
