23 iunie. Operațiunea “Las-o, bă, că merge-așa!”

M-am trezit la șase. Deși inițial am spus că împrumut costumul lui padre, dacă tot a trebuit să merg la costum, m-am răzgândit în ultimul moment și am găsit niște haine mai prezentabile, și papucii de condus ai lui sister. Și ieșim din casă: eu, mammon și sister. Nu am avut nicio treabă. Asta până când, încercând să-mi scot pietrele din papucii cu pricina, sprijinindu-mă de… ei bine, de nimic, stând într-un picior, mammon, DIN GREȘEALĂ, îmi da cu ușa de la porbagaj peste cap. Da așa, foarte superficial. Faza e că, cu toate că m-am ținut tare până atunci, m-a pălit o sesiune de plâns, așa, revigorant, de dimineață, cât să mă gândesc că eu chiar urmam să mă duc la prima probă de bac, și am început ziua atât de bine….

În fine. Ajung la sală, trag biletu’, mă pun la locul meu. Eram prima, am tras de timp, m-am dus a 3-a. Deci cu toate că am avut un zâmbet dinăla larg și tâmp pe față, tremuram toată. Am început să turui pe subiect, dădeam din mâini și din picioare, așa, oarecum subtil pe sub bancă. În final a fost bine.

Verdictul: 10.

1 down, 5 to go.