25 iunie. I be crazy long time

Ieri nu am scris. Nu am avut chef. Am fost programată azi la engleză oral: nota 10. Al doilea, sper că nu și ultimul. Mai am patru draci de fript: primul e mâine – română scris, la care, nu știu din ce cauză, pot să bag mâna în foc că pică dramaturgie- urmează matematică m1, info și sport.

M-am uitat azi peste subiectele de română. Am deschis, pur întâmplător, de 2 ori (!!) la subiecte cu Caragiale. De obicei am noroc. Să fie?

4 more to go!

23 iunie. Operațiunea “Las-o, bă, că merge-așa!”

M-am trezit la șase. Deși inițial am spus că împrumut costumul lui padre, dacă tot a trebuit să merg la costum, m-am răzgândit în ultimul moment și am găsit niște haine mai prezentabile, și papucii de condus ai lui sister. Și ieșim din casă: eu, mammon și sister. Nu am avut nicio treabă. Asta până când, încercând să-mi scot pietrele din papucii cu pricina, sprijinindu-mă de… ei bine, de nimic, stând într-un picior, mammon, DIN GREȘEALĂ, îmi da cu ușa de la porbagaj peste cap. Da așa, foarte superficial. Faza e că, cu toate că m-am ținut tare până atunci, m-a pălit o sesiune de plâns, așa, revigorant, de dimineață, cât să mă gândesc că eu chiar urmam să mă duc la prima probă de bac, și am început ziua atât de bine….

În fine. Ajung la sală, trag biletu’, mă pun la locul meu. Eram prima, am tras de timp, m-am dus a 3-a. Deci cu toate că am avut un zâmbet dinăla larg și tâmp pe față, tremuram toată. Am început să turui pe subiect, dădeam din mâini și din picioare, așa, oarecum subtil pe sub bancă. În final a fost bine.

Verdictul: 10.

1 down, 5 to go.

22 iunie. A doua ultimă zi înainte de Apocalipsă

Colegii mei au luat note mari. Prietenii mei au luat note mari. Eu nu vreau notă mare. Eu vreau 10.

Cu învățatul am lăsat-o baltă, dacă s-a prins de mine până acum, bine, dacă nu, Doamne ajută! M-am uitat în schimb la filmul Moromeții să fixez și eu una-alta. Aproximativ 2 ore si 20 de minute de … ei bine, de căcat. Filmul a fost… calitate execrabilă, l-am dat tare să înțeleg măcar jumătate din ce vorbeau moromarțienii ăia. A fost foarte interesant, atât de interesant încât am început să număr pixelii de pe imaginile alb-nebru sub care scria “Filme românești de pe veveveu și haștetepeu cutare punct ro”.

Am fost să fac mișcare. Săritura în lungime de pe loc peste 4 dale din trotuarul din fața blocului – aproape ok. Viteză cu start de jos 100 de dale din același trotuar. Am simțit fiecare dală. Timp: 8.7. Eu zic că în condiții normale iese cât trebuie.

Cu emoțiile stau bine. Adică n-am. Așadar, mâine mă prezint la Judecata de Apoi la ora 9 fix.

Articol deschis spre completare zilnică până la sfarșitul sesiunii de BAC. Să sperăm că sfârșitul ACESTEI sesiuni de BAC.

21 iunie. Ultima zi înainte de Apocalipsă

Cea mai tare zi evăr!!! Un cretin s-a gândit să claxoneze ca un disperat timp de o jumătate de oră, duminică dimineața, începând nici mai devreme, nici mai târziu de orele 6! Și de ce? O fi parcat ca un prost pe locul altuia, care mai apoi l-a blocat. Sau o fi prost de la natură, de felul lui. Sau poate ambele. De fapt, NICI NU MĂ INTERESEAZĂ! Acelui mirific domn îi urez numai vorbe de sănătate! Ce mod mai plăcut aș fi avut eu și vecinii mei din încă 3 blocuri să ne începem sacra zi de duminică? Mai ales că am apucat să dorm aproape 4 ore întregi după o seară veselă cu Ouzo. Minunat! Excepțional! Fabulos!

Ziua continuă la fel de bine, pentru că am aflat când am fost programată la proba de română-oral. Marți dimineața la ora nouă. Sunt prima candidată din zi. PRIMA! (*&^^?^^&&#@%^)

Ziua se termină în cel mai tare mod posibil: o certuță ruptă din Rai cu Elnu. Așa, ca între îndrăgostiți. Numa’ că o sa dureze ceva.

Mă pun la somn cu gândul că farfuria spartă cu atâta finețe de padre în această seara îmi va purta măcar un gram de noroc în continuare.

Amin!

S-a terminat cu școala. Am avut și banchet, am reușit să trec și la mate, am avut și festivitate, și am mai avut și după festivitate . Și, ca să vedeți și voi cum a fost, pozeee:

More coming soon. Șiiiii cam atât.