Joi, 30 octombrie, începând cu ora 21 vă aștept în Club Autograf la Stand Up Folks! unde voi cânta alături de Cătălin. De asemenea vom cânta pentru prima dată în fața stimabilului public piesa cu care participăm la Festivalul Toamna Baladelor de la București (detalii mai jos).

›∫‹

Primele mele 4 zile de nefumătoare au decurs exact așa cum au fost plănuite, cu o mică îmbunătățire de un pachet în plus, poate 2. Întrucât nervii mei au ajuns la limite, nu m-am putut abține. Așadar, sunt pe drumul cel bun!

›∫‹

Am ajuns la concluzia tragică, anume că sunt înconjurată numai și numai de oameni… să le spunem ”speciali”. Fiecare special în felul lui, bun sau nu. Majoritatea nu. Așadar, dați-mi voie să vă explic cum stau treburile. O anumită persoană are unicul scop în viață să mă facă pe mine să-mi pierd mințile. Acestei persoane îi urez din toată inima o moarte lungă și dureroasă, sau, după preferință, să ardă în flăcările Iadului. Bun. M-am scăpat și de asta.

›∫‹

•Ceas de pe o biserică din Comuna Șanț, Județul Bistrița-Năsăud•

›∫‹

În weekendul ce urmează voi face o mică escală la București cu o misiune bine definită. Eu și Cătălin, Noi2, vom participa pentru a doua oara la Festivalul-Concurs Național de Folk ”Toamna Baladelor”, la secția Creație, cu piesa intitulată ”Separat împreună”. Acesta va avea loc în data de 1 și 2, cea din urmă având în program decernarea premiilor. Noi plecăm vineri cu trenul și vom fi cazați undeva la orele 20 la un anumit cămin de pe la mitici. Mai multe detalii coming soon.

UPDATE: Kobza a reușit să își câștige dreptul de a se bucura de aceasta minunată sărbătoare, întrucât, cu mine de față, azi 25 octombrie, și-a tăiat dejtu de la mâna dreaptă în timpul efectuării unei comenzi în Janis Pub. Am zis!

În ultima lună am reușit să ne strângem de un soi de formație după cum urmează: Mihai (chitară electrică), Tibi (bass), Kobza (percuție), eu însămi (voce ± chitară acustică).

›∫‹

Evenimentele s-au petrecut așa: în urmă cu aproximativ 2 săptămâni apare Mihai cu acest minunat clip:

Ma întâlnesc cu Mihai. Virtual, adică pe messenger. Săptămâna trecută. Și-mi povestește ceva care seamănă cu:

Mihai: am degetul în jumate
Mironeasca: ceee?
Mihai: acum am schimbat pansamentul și m-am uitat
Mironeasca: ew  ew ew
Mihai: ce tareeee
Mihai: noroc cu pansamentul că altfel îmi flutura vârful

Bun. După o zi, el îmi relatează astfel:

Mihai: cică vorbesc de dimineață cu Tibi
Mihai: pe la vreo 9
Mihai: și face
Mihai: că prin anumite circumstanțe și-a tăiat și el degetul mijlociu de la stânga, la fel de pe jumătate ca și mine

Așa. Eu, evident am râs cu lacrimi, având în vedere că urma prima repetiție. Și am râs eu ca Harap-Alb și ce pățăsc: ieri la școală mi-am prins jumătate de deget la fiermoarul de la geacă, smulgându-mi o bucățică generoasă de piele. Nu e chiar tăietură. Dar e într-un fel mai dubaș.

Având în vedere începutul începuturilor, încă de la supa primordială se poate observa cu ochiul liber cine este vinovatul, ba mai mult, ii scrie pe frunte cu Caps Lock ON cum că, Mihai este persoana în cauză. Din acest motiv îl țin răspunzător în totalitate pentru toate accidentele accidentale petrecute în această săptămână la toți instrumentiștii de pe mapamond.

La sugestia lui Tibi, voi declara penultima săptămână a lunii octombrie ”Săptămâna oficială a degetelor tăiate la instrumentiști”.

›∫‹

Azi e aniversarea mea si a lui Elnu. 5 luni. În cap! Cel mai ciudat e faptul că eu am fost cea care a uitat și nu el care, fiind el din această ecuatie ea+el, ar fi fost firesc să uite. Și deci, el nu a uitat. Dar am uitat eu. Adică persoana mea. De fapt am vrut să zic că ne urez un călduros ”Mult înainte!”.

Întrucât în toate blogurile se utilizează * sau *** sau n* pentru a delimita subiectele din cadrul unui post, eu m-am gândit să folosesc un alt fel de steluță, puțin mai ciungă și nițel destrăbălată. Acesta este

›∫‹

Bun venit pe blogul în care imi voi vărsa eu toate gândurile de toate culorile, întrucât prietenul meu scump și drag Elnu s-a saturat să mă plâng numai lui toată ziua. Așadar, acest blog va fi vesta sa de salvare, coșul meu de gunoi, dar, totodată, spre amuzamentul vostru, aici vă veți putea delecta cu toate minunile posibile, întrucât mintea-mi reușește a debita anumite chestiuni specifice numai celor cu rangul de mirobolanți. Așadar, să ne delectăm!

• Pentru a nu confunda personajele: Laci (stânga), eu (dreapta) •

›∫‹

După îndelungate contemplări la adresa fumatului, am ajuns la concluzia că fie continui să fumez și în decurs de maxim un an nu voi mai putea cânta, fie mă las de fumat si în decurs de o săptamână mă apuc din nou. Totodată, scumpirea acestor produse vicioase mi-au golit buzunarele în totalitate, iar portofelul nu  îmi mai e nici măcar gol, ci are un fel de câmp gravitațional cu propria gaură neagră, întrucât oricât de plin ar fi, el reușește, de unul singur țin să menționez, să evacueze banii instant. Nu ar fi problema chiar așa mare dacă mi i-ar evacua în mână, dar soarta face să nu fie așa. Așadar, din cele relatate mai sus m-am decis , cu riscul de a muri călcată de un autobus în locul undei morți lungi și dureroase, că ma voi lăsa de fumat. De săptamâna viitoare.

Pentru a minimaliza efectele fumatului și inevitabilul risc de a mă apuca din nou, voi începe totuși să mă las prin a nu mă lăsa de tot, și anume mi-am rezervat dreptul la țigara de dimineață ca să alunece cafeaua mai bine, și la țigara din pauza mare de la școală, pentru a mă descărca dupa minunatele ore de matematică. De asemenea, voi decădea la josnicul rang de fumător de weekend, respectiv în serile de relaxare din oraș în care mi-am permis sa fumez un pachet. Tot weekendul.

O altă soluție ingenioasă ar fi să nu îmi mai cumpăr țigări deloc, având în vedere că lipitorile de la școală reușesc întotdeauna să mă lase fără. Așadar, dacă tot e pentru un fapt nobil, le voi returna favoarea.

›∫‹

Later edit: IMPORTANT: Sunt din ce în ce mai aproape de finalizare! Fiți pe fază!

Vă rugăm să reveniți în decurs de aproximativ o săptămână n zile. Adică peste 7 (șapte) zile în orice moment! Aproximativ.

Vă mulțumim pentru înțelegere și vă așteptăm.

Semnatură: