Am fost ieri la Castelul Bánffy la proiecția specială a filmului ”Odessa în flăcări”, o co-producție româno-italiană din anul 1942, sub regia lui Carmine Gallone.

Filmul prezintă povestea unei cântărețe de operă din Basarabia care își pierde fiul în timpul invaziei sovietice din Chișinău, în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. Aceasta acceptă să cânte pentru URSS pentru a-și recupera fiul, dus la Odessa pentru a fi crescut după principiile bolșevice.

O poveste dramatică a fost transformată într-un film care a devenit unul de referință în cinematografia din acea perioadă.

Mie, una, mi-a plăcut filmul. Comparativ cu alte filme din acea perioadă, ”Odessa în flăcări” se ridică cu mult peste nivelul așteptărilor mele. Evident, sunt foarte pretențioasă la filme. Și când spun asta mă refer la un grad de pretenții foarte ridicat pentru simplul motiv că filmele le uit imediat ce le-am văzut. Adică trebuie să fie ceva foarte marcant pentru ca eu să-l țin minte. Drept urmare, pot să spun tare și răspicat: ”Odessa în flăcări” merită văzut!